1 „ Pentru toate există o vreme, şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său:

Има време за всяко нещо и срок - за всяка работа под небето:

2 u n timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri; un timp pentru a sădi şi un timp pentru a smulge;

време за раждане и време за умиране; време за насаждане и време за изкореняване на насаденото;

3 u n timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi;

време за убиване и време за изцеляване; време за събаряне и време за градене;

4 u n timp pentru a jeli şi un timp pentru a râde; un timp pentru a boci şi un timp pentru a dansa;

време за плач и време за смях; време за тъга и време за радост;

5 u n timp pentru a arunca cu pietre şi un timp pentru a strânge pietre; un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a fi departe de îmbrăţişări;

време за разхвърляне на камъни и време за събиране на камъни; време за прегръщане и време за въздържане от прегръщането;

6 u n timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde; un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;

време за търсене и време за изгубване; време за пазене и време за хвърляне;

7 u n timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi;

време за раздиране и време за шиене; време за мълчание и време за говорене;

8 u n timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî; un timp pentru război şi un timp pentru pace.

време за обичане и време за мразене; време за война и време за мир.

9 C e câştig are lucrătorul din toată osteneala lui?

Каква полза за онзи, който работи, от онова, в което се труди той?

10 A m văzut ce preocupare pune Dumnezeu în mintea oamenilor, ca să se îndeletnicească cu ea.

Видях труда, който Бог даде на човешките синове, за да се трудят в него.

11 E l a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar şi veşnicia în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Той е направил всяко нещо хубаво на времето му; положил е и вечността в тяхното сърце, без обаче да може човек да издири отначало докрай делото, което е направил Бог.

12 Î nţeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure şi să facă ce este bine în viaţă.

Познах, че няма друго, по-добро за тях, освен да се весели всеки и да благоденства през живота си;

13 Î n plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea şi poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu.

и още всеки човек да яде и да пие, и да се наслаждава от доброто на целия си труд. Това е дар от Бога.

14 Î nţeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veşnic; la aceasta nimic nu se adaugă şi nimic nu se scade; Dumnezeu face astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.

Познах, че всичко, което прави Бог, ще бъде вечно; не е възможно да се прибави към него, нито да се отнеме от него; и Бог е направил това, за да се боят хората от Него.

15 C eea ce este, există de mult timp, ceea ce va fi, a existat deja demult, iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.

Каквото съществува, е станало вече; и каквото и да стане, е станало вече; и Бог ще извика отново онова, което е минало.

16 A m mai văzut ceva sub soare: Pe scaunul justiţiei trona răutatea, iar pe scaunul dreptăţii trona nedreptatea.

Видях още под слънцето мястото на съда, а там - беззаконието, и мястото на правдата, а там - неправдата. Изводи за живота

17 A tunci mi-am zis: «Dumnezeu îl va judeca atât pe cel drept, cât şi pe cel nedrept, căci atunci va fi timp pentru orice lucru şi pentru orice faptă.»

Казах си: Бог ще съди праведния и нечестивия; защото има време в Него за всяко нещо и за всяко дело.

18 A poi mi-am zis: «În ceea ce-i priveşte pe oameni, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele.

Казах в сърцето си относно човешките синове, че това е, за да ги опита Бог и за да видят те, че в себе си са като животни.

19 C ăci soarta omului şi soarta animalului sunt una şi aceeaşi: cum moare unul, moare şi celălalt. Amândoi au aceeaşi suflare, iar omul nu are parte de nimic în plus faţă de animal. Totul este deşertăciune!

Защото каквото постига човешките синове, постига и животните: една участ имат; както умира единият, така умира и другото. Да! Един дух имат всичките; и човек не превъзхожда в нищо животното, защото всичко е суета.

20 T otul merge în acelaşi loc, totul a fost făcut din ţărână şi totul se întoarce în ţărână.

Всички отиват на едно място; всички са от пръстта и всички се връщат в пръстта.

21 C ine poate şti dacă sufletul omului merge sus, iar sufletul animalelor se coboară sub pământ?

Кой знае, че духът на човешките синове възлиза горе и че духът на животното слиза долу, на земята?

22 A m înţeles deci că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de osteneala lui, căci aceasta este partea lui, şi cine îi poate spune omului ce va fi după el?»“

И така, видях, че за човека няма по-добро освен да се радва в делата си; защото това е делът му; понеже кой ще го върне назад, за да види онова, което ще бъде след него?