1 O Signore, perché te ne stai lontano? Perché ti nascondi in tempo d’angoscia?

De ce stai departe, Doamne, şi Te ascunzi în vreme de necaz?

2 L ’empio nella sua superbia perseguita con furore i miseri; essi rimangono presi nelle insidie tese dai malvagi;

Cel rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman, prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.

3 p oiché l’empio si gloria delle brame dell’anima sua, benedice il rapace e disprezza il Signore.

Căci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său, binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L pe Domnul.

4 L ’empio, con viso altero, dice: «Il Signore non farà inchieste». Tutti i suoi pensieri sono: «Non c’è Dio!»

În aroganţa lui, cel rău gândeşte tot timpul: „ Dumnezeu nu pedepseşte! Nu este Dumnezeu!“.

5 L e sue vie son prospere in ogni tempo; cosa troppo alta per lui sono i tuoi giudizi; con un soffio egli disperde tutti i suoi nemici.

Căile lui sunt prospere în orice vreme; judecăţile Tale sunt departe de el; el suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi.

6 E gli dice in cuor suo: «Non sarò mai smosso; d’età in età non m’accadrà male alcuno».

El zice în inima lui: „Nu mă voi clătina! Nu voi suferi niciodată!“

7 L a sua bocca è piena di maledizione, di frodi e di violenza; sotto la sua lingua c’è malizia e iniquità.

Gura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări; sub limba lui este numai necaz şi nelegiuire.

8 E gli sta in agguato nei villaggi, uccide l’innocente in luoghi nascosti; i suoi occhi spiano il misero.

El locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; îşi urmăreşte victimele.

9 S ta in agguato nel suo nascondiglio come un leone nella sua tana, sta in agguato per sorprendere il misero; egli sorprende lo sventurato trascinandolo nella sua rete.

Pândeşte din cotlon ca leul din desiş, pândeşte să-l prindă pe sărman, să-l prindă pe sărman şi să-l atragă în laţul lui.

10 S e ne sta quatto e chino e gli infelici soccombono alla sua forza.

Victimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc; cad sub puterea lui.

11 D ice in cuor suo: «Dio dimentica, nasconde la sua faccia, non vedrà mai».

El îşi zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat! Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!“

12 E rgiti, o Signore! O Dio, alza la tua mano! Non dimenticare i miseri.

Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna! Nu-i uita pe cei sărmani!

13 P erché l’empio disprezza Dio? Perché dice in cuor suo: «Non ne chiederà conto»?

De ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu? De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepseşti!“?

14 I nvece tu hai visto; poiché tu guardi la malvagità e l’oppressione per poi ripagare con la tua mano. A te si abbandona il misero; tu sei il sostegno dell’orfano.

Tu însă vezi necazul şi mâhnirea; te uiţi, ca să le iei în mâna Ta! Ţie Îţi este încredinţat cel fără ajutor; Tu eşti ajutorul orfanului.

15 S pezza il braccio dell’empio e del malvagio; chiedi conto della sua empietà, finché tu non ne trovi più.

Fărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit; cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!

16 I l Signore è re in eterno; le nazioni sono state sterminate dalla sua terra.

Domnul este Împărat în veci de veci! Neamurile vor pieri din ţara Lui!

17 O Signore, tu esaudisci il desiderio degli umili; tu fortifichi il cuor loro, porgi il tuo orecchio

Tu, Doamne, asculţi dorinţa celor sărmani; Tu le întăreşti inima, plecându-Ţi urechea la cererea lor,

18 p er rendere giustizia all’orfano e all’oppresso, affinché l’uomo, che è fatto di terra, cessi d’incutere spavento.

ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, pentru ca omul, care este din ţărână, să nu mai insufle groaza.