1 „ Iată! Domnul este pe cale să pustiască pământul, să facă din el o pustie; va face din suprafaţa sa o ruină şi-i va împrăştia locuitorii.

Eis que o Senhor esvazia a terra e a desola, transtorna a sua superfície e dispersa os seus moradores.

2 L a fel i se va întâmpla preotului, ca poporului, stăpânului, ca sclavului său, stăpânei, ca slujnicei ei, celui ce vinde, ca celui ce cumpără, celui ce împrumută, ca celui ce ia cu împrumut şi celui ce i se datorează, ca datornicului.

E o que suceder ao povo, sucederá ao sacerdote; ao servo, como ao seu senhor; ã serva, como ã sua senhora; ao comprador, como ao vendedor; ao que empresta, como ao que toma emprestado; ao que recebe usura, como ao que paga usura.

3 P ământul va fi în întregime pustiit şi jefuit, căci Domnul a rostit acest cuvânt.

De todo se esvaziará a terra, e de todo será saqueada, porque o Senhor pronunciou esta palavra.

4 P ământul se usucă şi se ofileşte, lumea suferă şi se veştejeşte, iar conducătorii popoarelor lumii suferă şi ei.

A terra pranteia e se murcha; o mundo enfraquece e se murcha; enfraquecem os mais altos do povo da terra.

5 P ământul este pângărit de propriii săi locuitori, care au încălcat legile, au nesocotit poruncile şi au rupt legământul cel veşnic.

Na verdade a terra está contaminada debaixo dos seus habitantes; porquanto transgridem as leis, mudam os estatutos, e quebram o pacto eterno.

6 D e aceea un blestem devorează pământul, iar locuitorii lui îşi ispăşesc vina; de aceea sunt mistuiţi locuitorii pământului, doar câţiva fiind cruţaţi.

Por isso a maldição devora a terra, e os que habitam nela sofrem por serem culpados; por isso são queimados os seus habitantes, e poucos homens restam.

7 M ustul se usucă, iar viţa-de-vie se veştejeşte; toţi cei cu inima veselă suspină.

Pranteia o mosto, enfraquece a vide, e suspiram todos os que eram alegres de coração.

8 V eselia tamburinelor a încetat, zgomotul celor ce petrec s-a oprit, bucuria lirei s-a sfârşit.

Cessa o folguedo dos tamboris, acaba a algazarra dos jubilantes, cessa a alegria da harpa.

9 N u se mai bea vin cântând, iar băutura tare este amară pentru cei ce o beau.

Já não bebem vinho ao som das canções; a bebida forte é amarga para os que a bebem.

10 C etatea pustie stă dărâmată; toate casele sunt închise, nimeni nu poate intra.

Demolida está a cidade desordeira; todas as casas estão fechadas, de modo que ninguém pode entrar.

11 P e străzi ei strigă după vin; orice bucurie s-a dus şi veselia a fost izgonită din ţară.

Há lastimoso clamor nas ruas por falta do vinho; toda a alegria se escureceu, já se foi o prazer da terra.

12 C etatea e lăsată în ruine, iar poarta îi este sfărâmată.

Na cidade só resta a desolação, e a porta está reduzida a ruínas.

13 P e întinderea pământului şi în mijlocul popoarelor va fi ca atunci când se scutură măslinul, ca atunci când rămân câţiva ciorchini după culesul viei.

Pois será no meio da terra, entre os povos, como a sacudidura da oliveira, e como os rabiscos, quando está acabada a vindima.

14 E i îşi înalţă glasurile, strigă de bucurie şi aclamă, dinspre apus, măreţia Domnului.

Estes alçarão a sua voz, bradando de alegria; por causa da majestade do Senhor clamarão desde o mar.

15 D e aceea voi, cei din răsărit, daţi cinste Domnului! Cei de pe insulele mării, slăviţi Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel!

Por isso glorificai ao Senhor no Oriente, e na região litorânea do mar ao nome do Senhor Deus de Israel.

16 D e la marginile pământului auzim cântându-se: «Slavă Celui Drept!» Eu însă zic: «Mă doare sufletul! Mă doare sufletul! Vai de mine! Înşelătorii înşală, înşelătorii înşală cu viclenie!»

Dos confins da terra ouvimos cantar: Glória ao Justo. Mas eu digo: Emagreço, emagreço, ai de mim! os pérfidos tratam perfidamente; sim, os pérfidos tratam muito perfidamente.

17 G roaza, groapa şi cursa te aşteaptă, locuitor al pământului!

O pavor, e a cova, e o laço vêm sobre ti, ó morador da terra.

18 O ricine va fugi la zgomotul groazei va cădea în groapă şi oricine va ieşi din groapă va fi prins în cursă. Căci stăvilarele din înălţime sunt deschise şi temeliile pământului se cutremură.

Aquele que fugir da voz do pavor cairá na cova, e o que subir da cova o laço o prenderá; porque as janelas do alto se abriram, e os fundamentos da terra tremem.

19 P ământul este făcut fărâme, pământul este rupt în bucăţi, pământul este zguduit cu putere.

A terra está de todo quebrantada, a terra está de todo fendida, a terra está de todo abalada.

20 P ământul se clatină ca un om beat, se leagănă ca o colibă în vânt. Păcatul răzvrătirii sale îl apasă atât de greu, încât se prăbuşeşte şi nu se mai ridică din nou.

A terra cambaleia como o ébrio, e balanceia como a rede de dormir; e a sua transgressão se torna pesada sobre ela, e ela cai, e nunca mais se levantará.

21 Î n ziua aceea Domnul va pedepsi în înălţimi, oştirea cerului, iar pe pământ, pe împăraţii pământului.

Naquele dia o Senhor castigará os exércitos do alto nas alturas, e os reis da terra sobre a terra.

22 V or fi adunaţi împreună, ca prizonierii, într-o groapă. Vor fi închişi într-o închisoare şi, după multe zile, vor fi pedepsiţi.

E serão ajuntados como presos numa cova, e serão encerrados num cárcere; e serão punidos depois de muitos dias.

23 A tunci luna va fi umilită şi soarele făcut de ruşine, pentru că Domnul Oştirilor va domni pe muntele Sion şi în Ierusalim, înaintea bătrânilor Săi, în slavă.

Então a lua se confundirá, e o sol se envergonhará, pois o Senhor dos exércitos reinará no monte Sião e em Jerusalém; e perante os seus anciãos manifestará a sua glória.