1 ( O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

Ascultă-mi, Doamne, cauza dreaptă, ia aminte la strigătul meu! Pleacă-Ţi urechea la rugăciunea mea nerostită de buze înşelătoare!

2 S ă se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!

Să iasă dinaintea Ta sentinţa dată mie! Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!

3 D acă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.

Dacă vei cerceta inima mea noaptea, când mă vizitezi, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic, căci mi-am propus să nu păcătuiesc cu gura.

4 C ît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;

Cu privire la faptele omului, eu m-am ţinut departe de căile celor violenţi, după cuvântul buzelor Tale.

5 p aşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.

Paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale; astfel, picioarele nu mi se clatină.

6 S trig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu!

Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ascultă-mi cuvântul!

7 A rată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi -i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!

Arată-Ţi marea îndurare, Tu, Care prin dreapta Ta, îi scapi de împotrivitorii lor pe cei ce caută adăpost.

8 P ăzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,

Păzeşte-mă ca pe lumina ochilor, ascunde-mă la umbra aripilor Tale

9 d e cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.

de cei nelegiuiţi, care vor să mă spulbere, de duşmanii mei de moarte, care mă împresoară.

10 E i îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.

Ei sunt plini de grăsime; gurile lor vorbesc cu aroganţă.

11 S e ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt.

Acum se ţin de paşii mei, mă înconjoară, mă pândesc ca să mă doboare la pământ.

12 P arcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.

Parcă ar fi un leu care tânjeşte să sfâşie, un pui de leu care aşteaptă în desiş.

13 S coală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară -l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!

Ridică-Te, Doamne, înfruntă-l şi trânteşte-l! Scapă-mă de cel rău cu sabia Ta!

14 S capă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sînt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.

Scapă-mă Doamne, cu mâna Ta, de astfel de oameni, de oamenii acestei lumi care-şi au partea în viaţa aceasta! Tu le umpli pântecele cu bunătăţile Tale, fiii lor se satură şi păstrează ce rămâne pentru copiii lor.

15 D ar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

Eu însă, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta! Când mă voi trezi mă voi sătura de chipul Tău.