1 ( 18: 1) Au chef des chantres. Du serviteur de l'Éternel, de David, qui adressa à l'Éternel les paroles de ce cantique, lorsque l'Éternel l'eut délivré de la main de tous ses ennemis et de la main de Saül. Il dit: (18: 2) Je t'aime, ô Éternel, ma force!

Te iubesc, Doamne, Tăria mea!

2 ( 18: 3) Éternel, mon rocher, ma forteresse, mon libérateur! Mon Dieu, mon rocher, où je trouve un abri! Mon bouclier, la force qui me sauve, ma haute retraite!

Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu! Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea!

3 ( 18: 4) Je m'écrie: Loué soit l'Éternel! Et je suis délivré de mes ennemis.

Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de duşmanii mei.

4 ( 18: 5) Les liens de la mort m'avaient environné, Et les torrents de la destruction m'avaient épouvanté;

Mă înfăşuraseră legăturile morţii, mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.

5 ( 18: 6) Les liens du sépulcre m'avaient entouré, Les filets de la mort m'avaient surpris.

Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră, mă prinseseră laţurile morţii.

6 ( 18: 7) Dans ma détresse, j'ai invoqué l'Éternel, J'ai crié à mon Dieu; De son palais, il a entendu ma voix, Et mon cri est parvenu devant lui à ses oreilles.

Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul, am strigat către Dumnezeul meu. El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.

7 ( 18: 8) La terre fut ébranlée et trembla, Les fondements des montagnes frémirent, Et ils furent ébranlés, parce qu'il était irrité.

Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul, temeliile munţilor s-au zdruncinat, s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

8 ( 18: 9) Il s'élevait de la fumée dans ses narines, Et un feu dévorant sortait de sa bouche: Il en jaillissait des charbons embrasés.

Ţâşnea fum din nările Lui şi foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinşi ieşeau din ea.

9 ( 18: 10) Il abaissa les cieux, et il descendit: Il y avait une épaisse nuée sous ses pieds.

A aplecat cerurile şi a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui.

10 ( 18: 11) Il était monté sur un chérubin, et il volait, Il planait sur les ailes du vent.

Călărea pe un heruvim, zbura, plutea pe aripile vântului.

11 ( 18: 12) Il faisait des ténèbres sa retraite, sa tente autour de lui, Il était enveloppé des eaux obscures et de sombres nuages.

Întunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ, erau ape întunecoase şi nori deşi.

12 ( 18: 13) De la splendeur qui le précédait s'échappaient les nuées, Lançant de la grêle et des charbons de feu.

Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui, ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.

13 ( 18: 14) L'Éternel tonna dans les cieux, Le Très Haut fit retentir sa voix, Avec la grêle et les charbons de feu.

Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul, răspândind grindină şi cărbuni aprinşi.

14 ( 18: 15) Il lança ses flèches et dispersa mes ennemis, Il multiplia les coups de la foudre et les mit en déroute.

Şi-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani; a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.

15 ( 18: 16) Le lit des eaux apparut, Les fondements du monde furent découverts, Par ta menace, ô Éternel! Par le bruit du souffle de tes narines.

La mustrarea Ta, Doamne, la suflarea nărilor Tale, s-au văzut albiile apelor şi s-au descoperit temeliile lumii.

16 ( 18: 17) Il étendit sa main d'en haut, il me saisit, Il me retira des grandes eaux;

El S-a întins din înălţime şi m-a apucat, m-a scos din apele cele mari,

17 ( 18: 18) Il me délivra de mon adversaire puissant, De mes ennemis qui étaient plus forts que moi.

m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.

18 ( 18: 19) Ils m'avaient surpris au jour de ma détresse; Mais l'Éternel fut mon appui.

Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin.

19 ( 18: 20) Il m'a mis au large, Il m'a sauvé, parce qu'il m'aime.

El m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.

20 ( 18: 21) L'Éternel m'a traité selon ma droiture, Il m'a rendu selon la pureté de mes mains;

Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,

21 ( 18: 22) Car j'ai observé les voies de l'Éternel, Et je n'ai point été coupable envers mon Dieu.

căci am păzit căile Domnului şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

22 ( 18: 23) Toutes ses ordonnances ont été devant moi, Et je ne me suis point écarté de ses lois.

Toate judecăţile Lui sunt înaintea mea şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.

23 ( 18: 24) J'ai été sans reproche envers lui, Et je me suis tenu en garde contre mon iniquité.

Am fost integru înaintea Lui şi m-am păzit de nelegiuire.

24 ( 18: 25) Aussi l'Éternel m'a rendu selon ma droiture, Selon la pureté de mes mains devant ses yeux.

Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.

25 ( 18: 26) Avec celui qui est bon tu te montres bon, Avec l'homme droit tu agis selon la droiture,

Cu cel credincios Tu Te arăţi credincios, cu cel drept Tu Te arăţi drept,

26 ( 18: 27) Avec celui qui est pur tu te montres pur, Et avec le pervers tu agis selon sa perversité.

cu cel integru Tu Te arăţi integru, dar cu cel înşelător Tu Te porţi după înşelăciunea lui.

27 ( 18: 28) Tu sauves le peuple qui s'humilie, Et tu abaisses les regards hautains.

Tu mântuieşti poporul smerit, dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi.

28 ( 18: 29) Oui, tu fais briller ma lumière; L'Éternel, mon Dieu, éclaire mes ténèbres.

Tu îmi aprinzi candela, Doamne! Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!

29 ( 18: 30) Avec toi je me précipite sur une troupe en armes, Avec mon Dieu je franchis une muraille.

Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor! Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit!

30 ( 18: 31) Les voies de Dieu sont parfaites, La parole de l'Éternel est éprouvée; Il est un bouclier pour tous ceux qui se confient en lui.

Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită, cuvintele Domnului sunt încercate; El este un scut pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El.

31 ( 18: 32) Car qui est Dieu, si ce n'est l'Éternel; Et qui est un rocher, si ce n'est notre Dieu?

Cine este Dumnezeu în afară de Domnul ? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

32 ( 18: 33) C'est Dieu qui me ceint de force, Et qui me conduit dans la voie droite.

Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie şi mi-a făcut desăvârşită calea.

33 ( 18: 34) Il rend mes pieds semblables à ceux des biches, Et il me place sur mes lieux élevés.

El mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor şi m-a aşezat pe înălţimi.

34 ( 18: 35) Il exerce mes mains au combat, Et mes bras tendent l'arc d'airain.

Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.

35 ( 18: 36) Tu me donnes le bouclier de ton salut, Ta droite me soutient, Et je deviens grand par ta bonté.

Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, ajutorul Tău mă face mare.

36 ( 18: 37) Tu élargis le chemin sous mes pas, Et mes pieds ne chancellent point.

Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei, ca să nu-mi alunece picioarele.

37 ( 18: 38) Je poursuis mes ennemis, je les atteins, Et je ne reviens pas avant de les avoir anéantis.

Îmi urmăresc duşmanii şi-i ajung; nu mă întorc până nu-i prăpădesc.

38 ( 18: 39) Je les brise, et ils ne peuvent se relever; Ils tombent sous mes pieds.

Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice; ei cad sub picioarele mele.

39 ( 18: 40) Tu me ceins de force pour le combat, Tu fais plier sous moi mes adversaires.

Tu mă încingi cu tărie pentru luptă şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.

40 ( 18: 41) Tu fais tourner le dos à mes ennemis devant moi, Et j'extermine ceux qui me haïssent.

Tu faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea şi eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41 ( 18: 42) Ils crient, et personne pour les sauver! Ils crient à l'Éternel, et il ne leur répond pas!

Ei strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăveşte; strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.

42 ( 18: 43) Je les broie comme la poussière qu'emporte le vent, Je les foule comme la boue des rues.

Îi pisez făcându-i ca praful în bătaia vântului; îi calc ca pe noroiul de pe uliţe.

43 ( 18: 44) Tu me délivres des dissensions du peuple; Tu me mets à la tête des nations; Un peuple que je ne connaissais pas m'est asservi.

Tu mă scapi de învinuirile poporului, mă pui drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.

44 ( 18: 45) Ils m'obéissent au premier ordre, Les fils de l'étranger me flattent;

Fiii străinului dau înapoi în faţa mea; de îndată ce mă aud, mă ascultă.

45 ( 18: 46) Les fils de l'étranger sont en défaillance, Ils tremblent hors de leurs forteresses.

Fiii străinului îngălbenesc şi ies tremurând din fortăreţele lor.

46 ( 18: 47) Vive l'Éternel, et béni soit mon rocher! Que le Dieu de mon salut soit exalté,

Domnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!

47 ( 18: 48) Le Dieu qui est mon vengeur, Qui m'assujettit les peuples,

Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,

48 ( 18: 49) Qui me délivre de mes ennemis! Tu m'élèves au-dessus de mes adversaires, Tu me sauves de l'homme violent.

Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei. Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei şi mă scapi de omul asupritor.

49 ( 18: 50) C'est pourquoi je te louerai parmi les nations, ô Éternel! Et je chanterai à la gloire de ton nom.

De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne, şi voi cânta laudă Numelui Tău!

50 ( 18: 51) Il accorde de grandes délivrances à son roi, Et il fait miséricorde à son oint, A David, et à sa postérité, pour toujours.

El dă mari izbăviri regelui Său şi arată îndurare unsului Său, lui David şi seminţei lui în veac.